opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clefetea sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ele / E: clefeti + -ea] Ciocan de lemn cu care dogarul bate cercurile la butoaie Si: clefetitor (3).

CLEFETI, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clefăi. – Cf. clefăi.

CLEFETI, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clefăi. – Cf. clefăi.

clefeti [At: COSTINESCU / Pzi: ~tesc / E: fo] 1-2 vit (Îvr) A molfăi. 3-4 vit (Reg) A clefăi (1). 5 vi A bombăni. 6-7 vtrp A (se) bate cercurile la un butoi cu clefeteaua. 8-9 vtr (Reg; d. membre) A (se) scrânti.

CLEFETI, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A clefăi (1). Să vie să mănînce și apoi să se întoarcă... clevetind din gură. ISPIRESCU, L. 273. 2. A clefăi (2). Căsca și, clefetind buimăcit de cîteva ari, izbuti să spuie. DELAVRANCEA, S. 244.

cléfăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (rudă cu clevetesc). Est. Mănînc făcînd cu buzele și cu limba un zgomot enervant, ca porcu și oameniĭ necĭoplițĭ. – În vest clefetesc (var. din clevetesc) și cĭófăĭ. V. horpăĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clefeti (a ~) (a clefăi) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clefetesc, 3 sg. clefetește, imperf. 1 clefeteam; conj. prez. 1 sg. să clefetesc, 3 să clefetească

clefeti (a ~) (a clafăi) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clefetesc, imperf. 3 sg. clefetea; conj. prez. 3 să clefetească

clefeti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clefetesc, imperf. 3 sg. clefetea; conj. prez.3 sg. și pl. clefetească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLEFETI vb. v. clefăi, molfăi, plescăi.

clefeti vb. v. CLEFĂI. MOLFĂI. PLESCĂI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clefetea s.f. (reg.) mai de lemn cu care dogarii bat cercurile la buți; cioacă.

Intrare: clefetea
clefetea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: clefeti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clefeti
  • clefetire
  • clefetit
  • clefetitu‑
  • clefetind
  • clefetindu‑
 singular plural
  • clefetește
  • clefetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clefetesc
 (să)
  • clefetesc
  • clefeteam
  • clefetii
  • clefetisem
a II-a (tu)
  • clefetești
 (să)
  • clefetești
  • clefeteai
  • clefetiși
  • clefetiseși
a III-a (el, ea)
  • clefetește
 (să)
  • clefetească
  • clefetea
  • clefeti
  • clefetise
plural I (noi)
  • clefetim
 (să)
  • clefetim
  • clefeteam
  • clefetirăm
  • clefetiserăm
  • clefetisem
a II-a (voi)
  • clefetiți
 (să)
  • clefetiți
  • clefeteați
  • clefetirăți
  • clefetiserăți
  • clefetiseți
a III-a (ei, ele)
  • clefetesc
 (să)
  • clefetească
  • clefeteau
  • clefetiră
  • clefetiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clefeti, clefetescverb

  • 1. rar Clefăi, molfăi, plescăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clefăi molfăi plescăi
    • format_quote Să vie să mănînce și apoi să se întoarcă... clefetind din gură. ISPIRESCU, L. 273. DLRLC
    • format_quote Căsca... și, clefetind buimăcit de cîteva ari, izbuti să spuie. DELAVRANCEA, S. 244. DLRLC
etimologie:
  • cf. clefăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.