CLAXON, claxoane, s. n. Dispozitiv de semnalizare sonoră, cu membrană sau lamă vibratoare, acționat electric și folosit la autovehicule. – Din fr. klaxon.

claxon sn [At: C, PETRESCU, C. V. 122 / V: (înv) clacson / Pl: ~oane / E: fr klaxon] Dispozitiv de semnalizare sonoră, folosit la automobile.

CLAXON, claxoane, s. n. Dispozitiv de semnalizare sonoră, folosit de obicei la autovehicule. – Din fr. klaxon.

CLAXON, claxoane, s. n. Dispozitiv de semnalizare sonoră, folosit de obicei de autovehicule. Claxonul mașinii mîrîi. PAS, Z. IV 63. Se aude... zgomotul și claxonul unui automobil. SEBASTIAN, T. 28. Un claxon de automobil îl alungă pe trotuar. C. PETRESCU, C. V. 122.

CLAXON s.n. Dispozitiv de semnalizare sonoră, folosit mai ales la automobile. [< fr., engl. klaxon – nume comercial].

CLAXON s. n. dispozitiv de semnalizare sonoră la autovehicule. (< fr. klaxon)

CLAXON ~oane n. Dispozitiv de semnalizare sonoră, folosit mai ales la autovehicule. /<fr. klaxon

claxon n. țignal de automobil.

clacson sn vz claxon

claxon s. n., pl. claxoane

claxon s. n., pl. claxoane

claxon s. n., pl. claxoane

claxon, pl. claxoane

claxon, -xoane.

CLAXON dispozitiv de semnalizare acustică la bordul aeronavelor de transport destinate lansării de materiale și a parașutiștilor, indicând atingerea zonei de lansare.