17 definiții pentru clavir

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLAVIR, clavire, s. n. (Înv.) Pian. [Pl. și: claviruri] – Din germ. Klavier.

clavir sn [At: CONACHI, P. 129 / Pl: ? / E: ger Klavier] 1 (Înv) Pian. 2 (Îvp; îe) A avea ~ la cap A fi nebun.

CLAVIR, clavire, s. n. (Rar) Pian. [Pl. si: claviruri] – Din germ. Klavier.

CLAVIR, clavire, s. n. (Învechit) Pian. Ea lovește automatic Fildeșul sau abanosul învechitului clavir. MACEDONSKI, O. I 87. A găsit clavirul spart cu toporul în mii de bucăți. GHICA, S. 43. – Variantă: (învechit) claviriu (EMINESCU, N. 46) s. n.

CLAVIR s.n. (Rar) Pian. [Var. claviriu s.n. / < germ. Klavier].

CLAVIR s. n. pian. (< germ. Klavier)

CLAVIR ~e n. rar Instrument muzical de percuție constând dintr-o cutie mare de rezonanță (așezat pe trei picioare) și dintr-un sistem de coarde metalice, dispuse orizontal, care produc sunete, când sunt lovite de niște ciocănele, acționate cu ajutorul clapelor; pian. [Pl. și claviruri] /<germ. Klavier

clavir n. piano: alta joacă din clavir AL. [Nemț. KLAVIER].

*clavír n., pl. urĭ și e (germ. klavier, d. fr. clavier, șir de clape. V. cheĭe). Mold. Vechĭ. Piano.

CLAVIRIU s. n. v. clavir.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clavir (înv.) s. n., pl. clavire

clavir (înv.) s. n., pl. clavire

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clavir (claviruri), s. n. – Pian. Germ. Klavier (sec. XIX). – Der. (înv.) clavirist, s. m. (pianist).

Intrare: clavir
clavir1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clavir
  • clavirul
  • claviru‑
plural
  • clavire
  • clavirele
genitiv-dativ singular
  • clavir
  • clavirului
plural
  • clavire
  • clavirelor
vocativ singular
plural
clavir2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clavir
  • clavirul
  • claviru‑
plural
  • claviruri
  • clavirurile
genitiv-dativ singular
  • clavir
  • clavirului
plural
  • claviruri
  • clavirurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • claviriu
  • claviriul
  • claviriu‑
plural
  • clavirii
  • claviriile
genitiv-dativ singular
  • claviriu
  • claviriului
plural
  • clavirii
  • claviriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clavir, claviresubstantiv neutru

  • 1. rar Pian. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pian diminutive: claviraș
    • format_quote Ea lovește automatic Fildeșul sau abanosul învechitului clavir. MACEDONSKI, O. I 87. DLRLC
    • format_quote A găsit clavirul spart cu toporul în mii de bucăți. GHICA, S. 43. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.