CLAVÍR, clavire, s. n. (Rar) Pian. [Pl. si: claviruri] – Din germ. Klavier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLAVÍR ~e n. rar Instrument muzical de percuție constând dintr-o cutie mare de rezonanță (așezat pe trei picioare) și dintr-un sistem de coarde metalice, dispuse orizontal, care produc sunete, când sunt lovite de niște ciocănele, acționate cu ajutorul clapelor; pian. [Pl. și claviruri] /<germ. Klavier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLAVÍR s.n. (Rar) Pian. [Var. claviriu s.n. / < germ. Klavier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLAVÍR s. n. pian. (< germ. Klavier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CLAVÍR s. v. pian.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clavír (claviruri), s. n. – Pian. Germ. Klavier (sec. XIX). – Der. (înv.) clavirist, s. m. (pianist).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

clavír s. n., pl. clavíre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*clavír n., pl. urĭ și e (germ. klavier, d. fr. clavier, șir de clape. V. cheĭe). Mold. Vechĭ. Piano [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink