CLAUSTRÁL, -Ă, claustrali, -e, adj. (Livr.) Mănăstiresc, monahal; ca de mănăstire. [Pr.: cla-us-] – Din fr. claustral, lat. claustralis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLAUSTRÁL, -Ă adj. (Rar) De mănăstire, mănăstiresc. [Pron. cla-us-. / cf. fr. claustral, lat.med. claustralis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLAUSTRÁL adj. v. călugăresc, mănăstiresc, monahal, monahicesc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

claustrál adj. m. (sil. cla-us-), pl. claustráli; f. sg. claustrálă, pl. claustrále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*claustrál, -ă adj. (lat. claustralis, d. claustrum, loc închis, adică „mînăstire”). De mînăstire (catolică): disciplină claustrală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink