CLASTOCARST, clastocarsturi, s. n. (Geol.) Forme de relief rezultate în urma unui complex de fenomene dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusă. – Din rus. klastokarst.

clastocarst sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: rs кластокарст] (Glg) Complex de fenomene și forme de relief dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusă.

CLASTOCARST, clastocarsturi, s. n. (Geol.) Complex de fenomene și forme de relief dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusă. – Din rus. klastokarst.

CLASTOCARST s.n. Procese în forme de relief asemănătoare celor carstice, care iau naștere prin dizolvarea substanțelor solubile ce se găsesc dispersate în diverse roci. [< rus. klastokarst].

CLASTOCARST s. n. complex de fenomene și forme de relief asemănătoare celor carstice, ce iau naștere prin dizolvarea substanțelor solubile care se găsesc dispersate în diverse roci. (< fr. clastocarste, rus. klastokarst)

clastocarst s. n., pl. clastocarsturi

CLASTOCÁRST (< fr. {i}; {s} gr. klastos „sfărîmat” + fr. karstique „carstic”) s. n. Forme de relief rezultate în urma unui complex de fenomene dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusă (loess, gresii, tufuri calcaroase și vulcanice) și rezultate în urma dizolvării și spălării particulelor minerale din aceste roci ducînd la sufoziunea și tasarea acestora.