CLASICITÁTE s. f. Însușirea de a fi clasic; p. ext. clasicism. – Din germ. Klassizität.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLASICITÁTE s.f. Caracter clasic; (fig.) măiestrie. [Cf. it. classicità].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLASICITÁTE s. f. caracter clasic; (fig.) măiestrie. (< it. classicità, germ. Klassizität)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CLASICITÁTE s. v. clasicism.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clasicitáte s. f., g.-d. art. clasicității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*clasicitáte f. (d. clasic). Clasicizm [!]. Totalitatea autorilor clasicĭ și operele lor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink