CLASICITATE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi clasic; p. ext. clasicism. – Din germ. Klassizität.

clasicitate sf [At: DA / Pl: ~tăți / E: ger Klassizität] 1-4 Însușirea de a fi clasic (1-3, 5). 5-8 (Pex) Clasicism (1-4).

CLASICITATE s. f. Însușirea de a fi clasic; p. ext. clasicism. – Din germ. Klassizität.

CLASICITATE s.f. Caracter clasic; (fig.) măiestrie. [Cf. it. classicità].

CLASICITATE s. f. caracter clasic; (fig.) măiestrie. (< it. classicità, germ. Klassizität)

clasicitate f. operele autorilor clasici, ideile și modul lor de expresiune.

*clasicitáte f. (d. clasic). Clasicizm. Totalitatea autorilor clasicĭ și operele lor.

clasicitate (livr.) s. f., g.-d. art. clasicității

clasicitate (livr.) s. f., g.-d. art. clasicității

clasicitate s. f., g.-d. art. clasicității

CLASICITATE s. v. clasicism.

clasicitate s. v. CLASICISM.