CLASAMENT, clasamente, s. n. Ordinea valorică în care sunt grupați, potrivit rezultatelor obținute, participanții la o competiție; tabel care conține această ordine. – Din fr. classement.

clasament sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr classement] 1 Ordinea în care sunt clasați concurenții într-o întrecere. 2 Tabel cu clasamentul (1).

* CLASAMENT (pl. -te) sn. 1 Faptul de a clasa; clasare ¶ 2 Starea lucrului clasat [fr.].

CLASAMENT, clasamente, s. n. Ordinea în care sunt clasați concurenții într-o competiție sportivă, potrivit rezultatelor obținute la ea; tabel care conține această ordine. – Din fr. classement.

CLASAMENT, clasamente, s. n. Ordinea în care sînt rînduiți concurenții la o competiție sportivă, potrivit rezultatelor obținute. Echipa a obținut primul loc în clasament.

CLASAMENT s.n. Ordinea reușitei concurenților într-o competiție sportivă. [Cf. fr. classement].

CLASAMENT s. n. ordine a reușitei concurenților într-o competiție (sportivă). (< fr. classement)

CLASAMENT ~e n. Ordine în care sunt clasați participanții la o competiție conform rezultatelor obținute. /<fr. classement

clasament s. n., pl. clasamente

clasament s. n., pl. clasamente

clasament s. n., pl. clasamente

CLASAMENT s. top.