11 definiții pentru clarinetistă
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLARINETIST, -Ă, clarinetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la clarinet. – Din fr. clarinettiste, germ. Klarinettist.
clarinetist, ~ă smf [At: CONTEMPORANUL V, 5 / Pl: ~iști, ~e / E: fr clarinettiste, ger Klarinettist] Persoană care cântă la clarinet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLARINETIST, -Ă, clarinetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă din clarinet. – Din fr. clarinettiste, germ. Klarinettist.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdang
- acțiuni
CLARINETIST, -Ă, clarinetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cîntă la clarinet. Abia trăgîndu-șî sufletul, venea, cu pași mărunți, clarinetistul Trifan. CONTEMPORANUL, VI 5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLARINETIST, -Ă s.m. și f. Cîntăreț la clarinet. [Cf. fr. clarinettiste, it. clarinettista].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLARINETIST, -Ă s. m. f. cântăreț la clarinet. (< fr. clarinettiste, germ. Klarinettist)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CLARINETIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Muzicant care cântă la clarinet. /<fr. clarinettiste, germ. Klarinettist
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*clarinetíst, -ă s. (d. clarinet; fr. -ettiste, it. -ettista). Care cîntă din clarinet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clarinetistă s. f., g.-d. art. clarinetistei; pl. clarinetiste
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clarinetistă s. f., g.-d. art. clarinetistei; pl. clarinetiste
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clarinetistă s. f., pl. clarinetiste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
clarinetist, clarinetiștisubstantiv masculin clarinetistă, clarinetistesubstantiv feminin
- 1. Persoană care cântă din clarinet. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Abia trăgîndu-și sufletul, venea, cu pași mărunți, clarinetistul Trifan. CONTEMPORANUL, VI 5. DLRLC
-
etimologie:
- clarinettiste DEX '09 DEX '98 DN
- Klarinettist DEX '09 DEX '98