CLÁNCĂT, clancăte, s. n. (Rar) Clăncăit. – Din clanc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÁNCĂT ~e n. Zgomot provocat de lovirea a două obiecte. /clanc + suf. ~ăt
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cláncăt s. n., pl. cláncăte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink