CLÁMPĂ, clampe, s. f. (Reg.) Clanță. ♦ Limbă de metal care se reazămă pe clempuș pentru a închide ușa. [Var.: cleámpă s. f.] – Din clămpăni (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÁMPĂ ~e f. Mâner care, prin apăsare, face să acționeze mecanismul de închidere/deschidere a ușii; clanță. ◊ A fi (beat) ~ a fi într-o stare înaintată de ebrietate. /v. a clămpăni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÁMPĂ s. v. clanță, ivăr, încuietoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clámpă, clámpe, s.f. (reg.) 1. clanță, ivăr. 2. cal înalt și slab, grebănos.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

clámpă s. f., g.-d. art. clámpei; pl. clámpe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clámpă f., pl. e (ceh. klampa, pol. rut. klampa, clamp, rudă cu germ. klamm, din klamp, sued. klampi, fr. clamp, cam cu a. î. V. clămpănesc și clanță). Mold. Încuĭetoare (maĭ ales) de lemn. (Cea de fer [!] se numește clanță). – Și cleampă, pl. clempe. V. cîrloanță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLAMPÁ vb. tr. (med.) a obtura un vas, un canal, cu ajutorul penselor. (<fr. clamper)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

clampá vb., ind. prez. 1 sg. clampéz, 3 sg. și pl. clampeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

clampă, adj. invar. în stare avansată de ebrietate.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink