CLAD(O)- elem. „ramură, mlădiță”. (< fr. clad/o/-, cf. gr. klados)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., scr. klada.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÁDĂ ~e f. rar Grămadă de obiecte sau de materiale de același fel; morman. /<bulg., sb. klada
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÁDĂ s. v. grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cládă (clắzi), s. f. – Grămadă, morman, stivă. Sl., cf. bg. klada „grămadă”, rus. kladĭ „încărcătură” (DAR). – Der. clădărie, s. f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s. f. (grămadă; mulțime). Cf. Clădi.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cládă s. f., g.-d. art. clăzii; pl. clăzi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cládă f., pl. ăzĭ (bg. sîrb. klada. V. cladără). Al. Cladără.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink