CLACHETĂ, clachete, s. f. Dispozitiv de semnalare, cu un braț mobil, folosit în filmările sincrone, care indică locul ocupat de scena respectivă în ansamblul filmului. – Din fr. claquette.

clachetă sf [At: LTR / Pl: ~te / E: fr claquette] Dispozitiv de semnalare alcătuit din două plăci articulate folosit la filmările sincrone, care indică locul scenei respective în ansamblul filmului.

CLACHETĂ, clachete, s. f. Dispozitiv de semnalare folosit în filmările sincrone, care indică locul ocupat de scena respectivă în ansamblul filmului. – Din fr. claquette.

CLACHETĂ s.f. Instrument format din două planșete, servind a da semnalul în unele exerciții sportive etc. ♦ (Cinem.) Dispozitiv care asigură sincronismul în filmările cinematografice. [< fr. claquette].

CLACHETĂ s. f. 1. instrument format din două planșete, pentru a da semnalul în unele exerciții sportive etc. 2. dispozitiv care asigură sincronismul în filmările cinematografice. (< fr. claquette)

clachetă s. f., g.-d. art. clachetei; pl. clachete

clachetă s. f., g.-d. art. clachetei; pl. clachete

clachetă s. f., pl. clachete