CLAC1 interj. Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt. – Onomatopee. Cf. fr. clac.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLAC2, clacuri, s. n. Pălărie cu calota înaltă, cilindrică, ce poate fi turtită și purtată sub braț. – Din fr. claque.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLAC ~uri n. înv. Pălărie bărbătească care se purta la marile ceremonii. /<fr. claque
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLAC s.n. (Rar) Pălărie cilindrică care se poate turti și purta sub braț. [Pl. -uri. / < fr. claque].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLAC1 s. n. pălărie cilindrică ce se poate turti și purta sub braț. (< fr. claque)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLAC2
I. interj. termen folosit de operatorul de sunet în filmările cinematografice pentru a indica faptul că echipamentul de înregistrare funcționează.
II. s. n. zgomot sec (a ceva care se închide).
(< fr. clac)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
clac (clácuri), s. n. – Pălărie cu calota înaltă. Fr. (chapeau à) claque.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
clac interj.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
clac s. n., pl. clácuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*clac n., pl. urĭ (fr. claque). Pălărie înaltă (joben, cilindru) care se poate turti și purta supt [!] braț la marile ceremoniĭ în unire cu fracu. (A fost inventat de pălărieru Francez Gibus ca să înlocuĭască bicornu, care s´a purtat pînă pe la 1870).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink