8 definiții pentru clătit, clătită   declinări

CLĂTÍTĂ ~e f. Produs alimentar, făcut din foi subțiri de aluat, umplute cu dulceață, marmeladă, carne sau brânză, rulate și prăjite în grăsime. /v. a clăti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLĂTÍTĂ s. (pop.) scovardă. (A mâncat o ~ cu dulceață.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clătítă s. f., pl. clătíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clătítă f., pl. e (d. clătesc). Prăjitură compusă dintr´o foaĭe de cocă moale și răsucită după ce s´a pus dulceață pe ĭa. V. scoveargă, omletă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLĂTÍT1 s. n. Clătire. – V. clăti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLĂTÍT2, -Ă, clătiți, -te adj., s. f. I. Adj. (Despre rufe, vase etc.) Care a fost spălat ușor sau limpezit cu apă. II. S. f. Un fel de plăcintă subțire prăjită în grăsime, unsă cu dulceață, marmeladă, brânză sau legume și apoi rulată. – V. clăti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLĂTÍT s. v. clătire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clătít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink