CLĂTINĂTÓR, -OÁRE, clătinători, -oare, adj. Care (se) clatină. – Din clătina + suf. -(ă)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CLĂTINĂTÓR adj. v. clătinat, împiedicat, împleticit, nesigur, poticnit, șovăielnic, șovăitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink