CLĂPĂUGÍT, -Ă, clăpăugiți, -te, adj. Clăpăug. – V. clăpăugi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

CLĂPĂUGÍ, clăpăugesc, vb. IV. Refl. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) A atârna în jos (din cauza mărimii lor); a se pleoști. [Pr.: - pă-u-]. – Din clăpăug.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CLĂPĂUGÍ se ~éște intranz. (despre urechi) A se lăsa în jos (din cauza mărimilor lor); a se pleoști. [Sil. -pă-u-] /Din clăpăug
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLĂPĂUGÍ vb. v. blegi, pleoști.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clăpăugí vb. (sil. -pă-u-), ind. prez. 3 sg. clăpăugéște, imperf. 3 sg. clăpăugeá; conj. prez. 3 sg. și pl. clăpăugeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink