opțiuni
  • info
2 intrări
27 de definiții

Explicative DEX

CLĂNCĂIT s. n. (Pop.) Faptul de a clăncăi; zgomot produs de lovirea a două obiecte; clancăt. – V. clăncăi.

clăncăit sn [At: BĂLCESCU, M. V. 369/5 / V: ~ngăit / Pl: ~uri / E: clăncăi] Clăncăire.

CLĂNCĂIT sbst. Faptul de a clăncăi; zîngănit.

CLĂNCĂIT s. n. Faptul de a clăncăi; zgomot produs de lovirea a două obiecte; clancăt. – V. clăncăi.

CLĂNCĂIT s. n. Acțiunea de a clăncăi și zgomotul produs de obiectele care clăncăiesc; clancăt. Clăncăitul paloșelor, strigările luptătorilor, fumul prafului... răspîndeau... spaima morții. BĂLCESCU, O. II 244.

CLĂNCĂIT s. n. Faptul de a clăncăi.

CLĂNCĂIT ~uri n. Sunet caracteristic produs prin lovirea limbii de cerul gurii. /v. a clăncăi

clăncăit (clăngăit) n. sunet de clopoței și sgomotul armelor ce se întreciocnesc: clăngăitul paloșelor BĂLC.

CLĂNCĂI, pers. 3 clăncăie, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre două obiecte) A produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor. – Clanc + suf. -ăi.

clăncăi vi [At: CANTEMIR, I. I. I, 150 / V: ~ngăi / Pzi: ~esc / E: clanc + -ăi] (D. două obiecte) A produce un sunet specific în urma ciocnirii.

clăngăi vi vz clăncăi

clăngăit sn vz clăncăit

CLĂNCĂI (-ăesc) vb. intr. A zîngăni [onom.].

CLĂNGĂI... = CLĂNCĂI...

❍ CLINCHET (pl. -ete) sn. Mold. 1 Zornăit de clopoței, de zurgălăi: În văzduh voios răsună ~a de zurgălăi (ALECS.) 2 pr. anal. Sunet de pahare ciocnite: Eleonora ... amesteca cîntecul ei cu ~ele paharelor (GN.) [onom.; comp. CLANCĂT, CLĂNCĂIT].

CLĂNCĂI, pers. 3 clăncăie, vb. IV. Intranz. (Despre două obiecte) A produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor. – Clanc + suf. -ăi.

CLĂNCĂI, clăncăiesc, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul redat prin onomatopeea «clanc».

CLĂNCĂI, pers. 3 clăncăie, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul redat prin onomatopeea « clanc ». – Din clanc.

A CLĂNCĂI pers. 3 clăncăie intranz. A produce un clăncăit; a face „clanc-clanc”. /clanc + suf. ~ăi

clăncăì (clăngăì) v. 1. a suna (de clopote); 2. a face sgomot ciocnindu-se (vorbind de arme). [Onomatopee].

clăngăì v. V. clăncăì.

Ortografice DOOM

clăncăit (pop.) s. n.

clăncăit (pop.) s. n.

clăncăit s. n.

clăncăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 clăncăie, imperf. 3 pl. clăncăiau; conj. prez. 3 să clăncăie

clăncăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 clăncăie, imperf. 3 sg. clăncăia; conj. prez. 3 să clăncăie

clăncăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. clăncăie, imperf. 3 sg. clăncăia

Intrare: clăncăit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăncăit
  • clăncăitul
  • clăncăitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • clăncăit
  • clăncăitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
clăngăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: clăncăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăncăi
  • clăncăire
  • clăncăit
  • clăncăitu‑
  • clăncăind
  • clăncăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • clăncăie
 (să)
  • clăncăie
  • clăncăia
  • clăncăi
  • clăncăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • clăncăie
 (să)
  • clăncăie
  • clăncăiau
  • clăncăiră
  • clăncăiseră
clăngăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clăncăitsubstantiv neutru

  • 1. popular Faptul de a clăncăi; zgomot produs de lovirea a două obiecte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clancăt
    • format_quote Clăncăitul paloșelor, strigările luptătorilor, fumul prafului... răspîndeau... spaima morții. BĂLCESCU, O. II 244. DLRLC
etimologie:
  • vezi clăncăi DEX '09 DEX '98

clăncăiverb

  • 1. popular (Despre două obiecte) A produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Clanc + -ăi. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.