CLĂNȚĂNITÚRĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLĂNȚĂNITÚRĂ s. v. clănțănit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clănțănitúră s. f., g.-d. art. clănțănitúrii; pl. clănțănitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink