CLĂNȚĂNEÁLĂ, clănțăneli, s. f. Clănțănit. Clănțăni + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLĂNȚĂNEÁLĂ s. clănțănire, clănțănit, clănțănitură, dârdâială, dârdâit. (~ dinților.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLĂNȚĂNEÁLĂ s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clănțăneálă s. f., g.-d. art. clănțănélii; pl. clănțănéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink