CLĂCĂȘÉSC, -EÁSCĂ, clăcășești, adj. Care aparține clăcașilor (1), privitor la clăcași, de clăcași. – Clăcaș + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLĂCĂȘÉSC ~eáscă (~éști) înv. Care este caracteristic pentru clăcași; de clăcași. /clăcaș + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clăcășésc adj. m., f. clăcășeáscă; pl. m. și f. clăcășéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLĂCĂȘÍ, clăcășesc, vb. IV. Intranz. A presta clacă (1); a clăcui. – Din clăcaș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLĂCĂȘÍ vb. (IST.) (înv.) a clăcui. (Presta clacă, adică ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clăcășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcășésc, imperf. 3 sg. clăcășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. clăcășeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink