CLĂBUCÍ, clăbucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu clăbuci. ♦ Intranz. (Despre lichide) A face clăbuci. – Din clăbuc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

A CLĂBUCÍ ~ésc 1. tranz. A face să se clăbucească. 2. intranz. 1) (despre lichide, mai ales despre ape) A face clăbuci în urma fierberii, a unei mișcări rapide sau a unei reacții. 2) (mai ales despre cai) A se umple cu clăbuci la gură; a spumega. /Din clăbuc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CLĂBUCÍ se ~éște intranz. A se acoperi cu clăbuci. /Din clăbuc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLĂBUCÍ vb. v. spuma, spumega.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clăbucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăbucésc, imperf. 3 sg. clăbuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. clăbuceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clăbucésc v. intr. (d. clăbuc, ca bulbucesc d. bulbuc). A se face clăbucĭ saŭ a imita clăbuciĭ: fumu clăbucește din horn.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink