CÍZMĂ, cizme, s. f. Încălțăminte de piele, de cauciuc, de material plastic etc. cu carâmbul înalt până spre (sau peste) genunchi; ciubotă. ◊ Expr. Prost ca o cizmă = foarte prost. – Din magh. csizma.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÍZMĂ ~e f. Obiect de încălțăminte cu carâmbul înalt până la genunchi. [G.-D. cizmei] /<ung. csizma
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÍZMĂ s. (Mold.) ciubotă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cízmă (cízme), s. f. – Încălțăminte cu carîmbul pînă la genunchi, ciubotă. – Mr. cizmă, cijmă. Tc. çizme (Miklosich, Fremdw., 82; Meyer 447; Berneker 158; Lokotsch 431); cf. mag. csizma (Cihac, II, 492), alb. tšisme, bg., sb. čizma, ceh., pol. čižma, țig. čisme. – Der. cizmar, s. m. (pantofar), cf. bg., sb., slov. čizmar; cizmărie, s. f. (pantofărie); cizmări, vb. (a practica meseria de cizmar).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cízmă s. f., g.-d. art. cízmei; pl. cízme
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cízmă f., pl. e (ung. csizma, sîrb. bg. čizma, d. turc. čizme). Vest. Cĭobotă [!], încălțăminte înaltă pînă la genunchĭ. V. cĭobotă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CIZMA-CÚCULUI s. v. nemțișor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cizmă, cizme s. f. v. ciubotă.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink