CIVILITÁTE s.f. (Liv.) Comportare frumoasă, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversație; curtenie. [Cf. lat. civilitas, fr. civilité].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CIVILITÁTE s. f. comportare frumoasă, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversație. (< fr. civilité, lat. civilitas)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CIVILITÁTE s. v. amabilitate, manieră, politețe.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
civilitáte s. f., g.-d. art. civilității
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*civilitáte f. (lat. civílitas, -átis, fr. civilité). Politeță, curtenie. Pl. Cuvinte civile, complimente uzitate între oameniĭ civilizațĭ: a face civilitățĭ. – Pop. civilitate și țivilitate înseamnă „starea de civil” în opoz. cu militărie, soldăție.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
civilitáte s.f. Politețe ◊ „[...] textele înregistrate satiric sunt comune și nu trec dincolo de relatarea reportericească a defectelor de comportament și abaterilor de la civilitate și moralitate.” R.lit. 9 II 84 p. 11. ◊ „Mă văd obligat să vă răspund cu civilitatea pe care ați arătat-o în scrisoarea d-voastră deschisă.” R.l. 4 XII 93 p. 3; v. și R.lit. 12 IV 84 p. 8 (cf. fr. civilité; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink