ciuturugă sf [At: GOROVEI, C. 167 / V: ~ter~, ciotor~ / Pl: ~ugi / E: ciot + buturugă] 1 Buturugă. 2 Ciot.

cĭuturúgă f., pl. ĭ (d. cĭot și -rugă din buturugă). Bz. Buturugă.

ciotorugă sf vz ciuturugă

ciuterugă sf vz ciuturugă

ciuturugă, ciuturuguri, ciuturuge, s.f. (reg.) Buturugă. – Din ciot + buturugă (Scriban, MDA).

ciuturugă, ciuturuguri, ciuturuge, s.f. – (reg.) Buturugă. – Din ciot + buturugă (Scriban, MDA).