CIUTUREÁ, ciuturele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui ciutură. – Ciutură + suf. -ea.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

ciutureá s. f., art. ciutureáua, g.-d. art. ciuturélei; pl. ciuturéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink