CIUTÁC ~că (~ci, ~ce) și substantival rar (despre animale) Care are coarne foarte scurte; aproape ciut. /ciut + suf. ~ac
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIUTÁC, ciutaci, s. m. Rest din lemnul de armare, rezultat prin tăierea acestuia după dimensiunile necesare. – Din ciut + suf. -ac.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CIUTÁC s. v. turc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciutác adj. m. și s.m. (reg.) 1. (adj.) prost, stângaci, nerod, nătăfleață. 2. (s.m.) bulgar turcit din Turcia nordică; turc din Dobrogea.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ciutác s. m. – 1. Turc sau bulgar mahomedan din Dobrogea. – 2. Țărănoi, necioplit, netot. – Var. citac. Tc. çitak (DAR).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

1) cĭutác, -ă adj., pl. f. e (d. cĭut. Cp. cu butac). Se zice despre boiĭ și vacile cu coarne scurte. Circumcis.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) cĭutác, -ă adj. și s. (turc. čitak, čatak, Turc de la Balcanĭ saŭ Dunăre, cu pronunțarea deosebită, supt infl. luĭ cĭutac 1). Iron. Turc de pin [!] Dobrogea. – Și cetac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink