CIURUITÓR1, ciuruitoare, s. n. Aparat care servește la curățirea cerealelor de impurități, prin trecerea printr-un ciur. – Din ciurui1 + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CIURUITÓR2, -OÁRE, ciuruitori, -oare, adj. Care ciuruie2, care curge șiroind, făcând un zgomot caracteristic. – Din ciurui2 + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink