CIURUIÁLĂ s. f. Faptul de a ciurui1; (concr.) corpuri străine care se separă de rest după ciuruire1. [Pr.: -ru-ia-] – Ciurui1 + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CIURUIÁLĂ s. v. pleavă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ciuruiálă s. f. (sil. -ru-ia-), g.-d. art. ciuruiélii; pl. ciuruiéli
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink