CIURÓI, ciuroaie, s. n. Izvor care curge pe un scoc ori jgheab îngust. – Probabil din ciurui2.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CIURÓI s. șipot, (reg.) bijoi, ciuciur. (Un ~ de apă.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ciurói s. n., pl. ciuroáie
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cĭuróĭ n., pl. oaĭe (d. a cĭurui 2). Trans. Țuțur, șipot, izvor.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink