ciúrfă s.f. (reg.) cir, terci.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ciúrfă s. f. – Tencuire. Cuvînt expresiv, obținut prin regresiune de la un vb. *ciurfui, care nu există, dar care fusese propus de DAR; este puțin probabilă legătura indicată aici, cu mag. csorva „nisip”. – Der. ciurfuială (var. ciurluială, ciurufleacă), s. f. (mîl, noroi).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink