ciurciumel sm [At: I. CR. VI, 252 / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 (Îe) A fi (sau a sta) ~ A alcătui o grămadă, un grup. 2 (Îe) A umbla ~ A fi îngrijit și a se comporta civilizat.

cĭurcĭumél, V. cĭucĭulete.

ciuciulete [At: ȘEZ. V, 164 / V: ciule~, ciure~, ciulean / Pl: ~eți / E: ns cf ciuciuli] 1 sm (Reg) Obiect mototolit. 2 sm (Reg; mpl) Picături (abundente) de transpirație. 3 sm (Reg) Bucată de hârtie (sau cârpă) făcută sul. 4 sm (Reg) Știulete de porumb. 5-6 av (Pfm; îe) A (se) face (sau a fi ud) ~ A (se) uda (sau a fi ud) până la piele. 7 sm (Reg) Ciupercă comestibilă, cu pălăria zbârcită, gălbuie sau brună-roșcată, cu piciorul cilindric, alb și gol în interior (Morchella esculenta) Si: pup, zbârciog. 8 sm Burete galben (Cantharellus cibarius). 9 sm (Șîc ~-de-iarbă) Cocârle (Marasmius scorodonius). 10 sm (Îc) ~-nebun Planta Agaricus fascicularis Huds. 11 sm (Îc) ~leți-rămuroși Ciupercă comestibilă din familia clavariacee Si: burete-de-conopide, creasta-cocoșului, meloșel, rămurele, togmăgel.

cĭucĭuléte m. (cp. cu ung. csucs, vîrf, și bg. čučulka, moț. V. cĭurcĭulit). Munt. Trans. Zbîrcĭog. Un fel de prăjitură de făină. Cucuruz, fructu braduluĭ. Adv. Ud cĭucĭulete, ud leoarcă, ud pînă la pele (așa în cît haĭnele să stea lipite de trup ca cum ar fi o frunză cĭucĭulită saŭ ca solziĭ pe cucuruzu braduluĭ). – În Arg. ud cĭurcĭumél.