ciupeli vt [At: LM / V: ~eri, ~pili / Pzi: ~lesc, ciupel / E: mg csupálni] 1 A jumuli păsări. 2 A pârli porci. 3 A șterpeli.

❍ CIUPELI, CIUPILI (-lesc) vb. tr. Mold. Băn. 1 A jumuli (o pasăre: Fură rața din culcuș... Ș’o ciupele pe picioare (IK.-BRS.); află... pre o muiere singură care ciupilea o rață (CIAUȘ.) ¶ 2 A opări; a pîrli (un porc): și-a făcut foc, a ciupelit vînatul și începu a-l frige (MERA). [ung. csupálni].

ciupeală sf [At: CARAGIALE, M. 236 / Pl: ~eli / E: ciupi + -eală] 1-3 Ciupire (1-3). 4 (Fig; fam) Furt mărunt (repetat).

ciuperi v vz ciupeli

ciupili vt vz ciupeli

ciupiri vt vz ciupeli

CIUPĂRA (-păr) vb. tr. 1 † A ciuguli, a ciupi de ici de colo ¶ 2 Ⓕ A lua, a pișca sau a fura cîte puțin: a jumuli: hoțul te ciupără (JIP.) ¶ 3 Trans. (BUD.) = CIUPELI 1 .

CIUPEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Faptul de a ciupi ¶ 2 Sumă cît de mică pe care caută cineva s’o scadă din ceea ce are de plătit: umbli după ~, să mai scazi ceva din preț (BR.-VN.) ¶ 3 F Furt mic, neînsemnat: ai făcut în carte-ți oare-care împrumuturi tăinuite, adică cum am zice vre-o ~ (ODOB.) [ciupi].

CIUPILI 👉 CIUPELI.

CIUPEALĂ, ciupeli, s. f. 1. Faptul de a ciupi; ciupire. 2. Fig. Însușire (de obicei repetată) a unor sume de bani dintr-un fond străin, reprezentînd o valoare neînsemnată (ca să nu se observe sau ca să nu atragă sancțiuni grave). Dacă la cea dintîi ciupeală ar fi venit un domn inspector și i-ar fi făcut casa, ar fi găsit lipsă mai nimic. CARAGIALE, O. II 236. ♦ Însușire a unor crîmpeie de idei din cărțile altora. V. plagiat. Ai făcut în carte-ți oarecare împrumuturi tăinuite, adică, cum am zice, vreo ciupeală. ODOBESCU, S. III 147.

CIUPEALĂ, ciupeli, s. f. 1. Faptul de a ciupi. 2. Fig. Însușire (repetată) a unor sume mici de bani, de obiecte etc. care aparțin altcuiva; furt mărunt, furtișag.

cĭupelésc v. tr. (ung. csúpalnĭ, a zmulge). Trans. Jumulesc.

ciupeală s. f., g.-d. art. ciupelii; pl. ciupeli

ciupeală s. f., g.-d. art. ciupelii; pl. ciupeli

ciupeală s. f., g.-d. art. ciupelii; pl. ciupeli

ciupelesc, -leam 1 imp.

CIUPELÍ vb. „a jumuli” (DLR). 1. Ciupela (17 B II 248). 2. Cf. Ciupelnița s. 3. Ciupuligă, fam. act.

a juca la ciupeală expr. (în sport) a profita prompt de fiecare greșeală a adversarului; a juca mediocru, speculând orice greșeală a adversarului.

ciupeală, ciupeli s. f. 1. profit mărunt. 2. beție.

CIUPELI vb. v. jumuli, pârli.

ciupeli vb. v. JUMULI. PÎRLI.

CIUPEALĂ s. v. pișcătură.

CIUPEALĂ s. v. ciupitură.

ciupeală s. v. PIȘCĂTURĂ.

CIUPEALĂ s. ciupitură, pișcare, pișcătură. (O ~ făcută pe pielea cuiva.)

ciupeli, ciupelesc, vb. IV (reg.) 1. a jumuli (o pasăre); a smulge părul de pe porcul tăiat. 2. a fura câte puțin, a șterpeli.

ciuperi, ciuperesc, vb. IV (reg.) a câștiga cu mărunțeaua.