CIUPERCĂ, ciuperci, s. f. 1. (La pl.) Încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau ca saprofite și se răspândesc prin spori; (și la sg.) plantă din această încrengătură, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior. ◊ Expr. Doar n-am mâncat ciuperci! = doar n-am înnebunit! Pagubă-n ciuperci! = nu e nimic, puțin îmi pasă! 2. Obiect de lemn în formă de ciupercă (1), pe care se întinde ciorapul când se cârpește. ♦ (Ir.) Pălărie veche, adesea mototolită și turtită. 3. (În sintagma) Ciuperca șinei = partea superioară și îngroșată a unei șine de cale ferată, pe care rulează roțile vehiculelor. – Din bg. čepurka, sb. pečurka.

ciupercă sf [At: LET. II, 385/1 / V: ~pearcă, ~parcă / Pl: ~rci și (înv) ~rce / E: mg cseperke] 1 (Lpl) Încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau saprofite și se răspândesc prin spori. 2 Plantă din încrengătura ciupercilor (1), de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior. 3 (Îe) Doar n-am mâncat ~rci! Doar n-am înnebunit! 4 (Irn; îe) (Atâta) pagubă (sau, rar, jaf) în ~rci Nici o pagubă! 5 Obiect de lemn în formă de ciupercă (1), pe care se întinde ciorapul când se cârpește. 6-7 (Irn) Pălărie (sau căciulă) veche, adesea mototolită și turtită. 8 (Șîs) ~ca șinei Parte superioară și îngroșată a șinei de cale ferată, pe care se sprijină roțile vehiculelor când rulează. 9 (Îrg) Organul sexual al calului Si: (pop) drâmbă, sulac, toc. 10 Plantă comestibilă din familia agaricaceelor, cu piciorul alb, gol sau spongios, cu pălăria albă și cărnoasă și cu miros și gust plăcut (Agaricus arvensis). 11 Plantă comestibilă din familia agaricaceelor, cu pălăria alburiu-cenușie și cu gust și miros plăcut, care crește vara și toamna prin păduri (Agaricus pratensis). 12 Plantă din familia agaricaceelor, cu pălăria cărnoasă brun-roșcată (Agaricus silvaticus). 13 (Bot; reg) Burete sângeriu (Psalliota arvensis). 14 Planta Psalliota bispora. 15 (Șîs) ~ de bălegar (sau de câmp, de gunoi, de iarbă, de mâncare, de pajiște, roșie, țigănească) Plantă comestibilă cu pălăria mică și rotundă Si: (reg) burete de câmp, bureți, burete de toamnă, chitarcă, mitarcă (Psalliota campestris). 16 (Reg; îs) ~ albă Plantă criptogamă din familia agaricaceelor, foarte veninoasă, cu pălăria galben-verzuie și cu miros grețos, care crește prin păduri (Amanita phalloides). 17 (Bot; reg; îas) Nicoreți (Tricholoma georgi f. gambosum). 18 (Bot; reg; îs) ~ de casă (sau de pivniță) Burete de casă Si: (reg) burete de pivniță, popinci (Merulius laciymans). 19 (Reg; îs) ~ de toamnă Planta necomestibilă Russula ochiroleuca. 20 (Reg; îs) ~rci oiești Buretele oilor (Polyporus confusus). 21 (Reg; îs) ~-grasă Ciupercă (2) de culoare albă pe deasupra, puțin neagră în interior Cf burete-gras. 22 (Reg; îs) ~ moale Ciupercă (2) comestibilă cu pălăria convexă, galben-roșcată sau brună, acoperită cu o substanță vâscoasă Si: turta-vacii (Boletus luteus). 23 (Reg; îs) ~ca-muștelor Planta Agaricus muscarius Cf buretele-muștelor. 24 (Reg; îs) ~-puturoasă Ciupercă (2) cu miros neplăcut din familia agaricacee, cu pălăria galben-roșiatică și vâscoasă, lamele alburii neegale și cu gust grețos, acrișor Si: băloșel, (reg) burete bălos (Russula factens). 25 (Reg; îs) ~ca-șarpelui Ciupercă (2) comestibilă din familia agaricacee, cu pălăria convexă acoperită cu solzi bruni, piciorul fistulos, înalt și la bază umflat Si: (reg) burete șerpesc, pălăria-șarpelui (Lepiota procerci).

CIUPERCĂ, ciuperci, s. f. 1. (La pl.) Încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau ca saprofite și se răspândesc prin spori; (și la sg.) plantă din această încrengătură, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior. ◊ Expr. Doar n-am mâncat ciuperci! = doar n-am înnebunit! Pagubă-n ciuperci! = nu e nimic, puțin îmi pasă! 2. Obiect de lemn în formă de ciupercă (1), pe care se întinde ciorapul când se cârpește. ♦ (Ir.) Pălărie veche, adesea mototolită și turtită. 3. (În sintagma) Ciuperca șinei = partea superioară și îngroșată a unei șine de cale ferată, pe care se sprijină roțile vehiculelor, când rulează. – Din bg. čepurka, scr. pečurka.

CIUPERCĂ, ciuperci s. f. 1. Nume dat unor specii și varietăți de plante criptogame, comestibile sau otrăvitoare, formate dintr-un picior și o pălărie cărnoasă, purtătoare de spori (Agaricus). Dă-mi voie să fac un menu pentru amîndoi. Cunosc toate specialitățile casei. De exemplu... niște ciuperci cu smîntînă. C. PETRESCU, C. V. 64. Sarbezi la față și sbîrciți, de parcă se hrănesc numai cu ciuperci fripte în toată viața lor. CREANGĂ A., 126. După ploaie răsar ciupercile. ◊ Expr. (Atîta) pagubă (sau jaf) în ciuperci! = (în ironie) în mare pagubă! nu o nici o pagubă! De m-o răpune și pe mine, atîta jaf în ciuperci; căci n-are cine să plîngă după mine. ISPIRESCU, L. 342. Doar n-am mîncat ciuperci! = doar n-am înnebunit! 2. Obiect de lemn în formă de ciupercă (1) pe care se întinde ciorapul cînd se țese. 3. Fig. (Batjocoritor) Pălărie sau căciulă veche, mototolită și turtită. Ia-ți ciuperca din cap!

CIUPERCĂ ~ci f. 1) la pl. Încrengătură de plante inferioare, fără clorofilă, care se înmulțesc prin spori. 2) Plantă din această încrengătură, cu corpul cărnos, în formă de pălărie și cu picior. ~ci otrăvitoare. ~ci comestibile. ◊ ~ de fermentare microorganism în formă de ciupercă folosit ca ferment. Doar n-am mâncat ~ci doar nu mi-am ieșit din minți. A răsări ca ~cile (după ploaie) a apărea în număr mare și în timp scurt. 3) Obiect din lemn de formă specială pe care se îmbracă ciorapul când se țese sau se cârpește. 4) fig. iron. Pălărie sau căciulă veche și mototolită. 5): ~ca șinei partea de sus mai largă a unei șine de cale ferată, pe care rulează roțile trenului. [G.-D. ciupercii] /<bulg. țepurca, sb. pețurka

ciupercă f. familie de plante criptogame cari cresc repede: unele dintr’însele sunt bune de mâncat, iar altele veninoase: jaf (pagubă) în ciuperci, atâta rău! [Ung. CSEPÉRKE (cf. picioarcă)].

cĭupércă f., pl. ĭ (ung. cseperke, csiperke, csöp;orke și csuporka, ceh. pečarka, pečirka, sîrb. bg. péčurka și čépurka, d. vsl. pešti-pekon, a coace. V. pitarcă). O plantă criptogamă de forma uneĭ umbrele (agáricus). Fig. Iron. Pălărie moale. Revistă orĭ gazetă proastă. Pagubă (orĭ jaf) în cĭupercĭ, pagubă de lucrurĭ fără valoare. A răsări ca cĭupercile după ploaĭe, se zice despre revistele și ziarele proaste care apar și dispar răpede. – În Btș. Dor. Bucov. cĭuparcă, pl. -ărcĭ, în Dolj cĭupearcă, pl. -ercĭ. Îs multe felurĭ de cĭupercĭ (burețĭ, ghebe, hribĭ, opinticĭ, rîșcovĭ, zbîtcĭogĭ ș. a.), unele bune de mîncat, altele veninoase. În caz de otrăvire, pînă la venirea mediculuĭ, trebuĭe să ĭeĭ un vomitiv, nu purgativ, și să te fereștĭ de a bea oțet, eter saŭ apă sărată, care răspîndesc otrava în trup.

ciuparcă sf vz ciupercă

ciupearcă sf vz ciupercă

pearcă sf vz ciupercă

ciupercă s. f., g.-d. art. ciupercii; pl. ciuperci

ciupercă s. f., g.-d. art. ciupercii; pl. ciuperci

ciupercă s. f., g.-d. art. ciupercii; pl. ciuperci

CIUPERCĂ s. (BOT.) 1. fungi (pl.), (pop.) burete. 2. ciupercă de pivniță (Merulius lacrymans) = burete-de-casă.

CIUPERCĂ s. (BOT.) 1. fungi (pl.), (pop.) burete. 2. ciupercă de pivniță (Merulius lacrymans) = burete-de-casă.

CIUPERCĂ DE BRAD s. v. pita-vacii.

CIUPERCĂ DE PE COASTĂ s. v. pitarcă.

CIUPERCĂ DOMNEASCĂ s. v. pitarcă.

CIUPERCĂ PUTUROASĂ s. v. băloșel.

ciupercă de brad s. v. PlTA-VACII.

ciupercă de pe coastă s. v. PITARCĂ.

ciupercă domnească s. v. PITARCĂ.

ciupercă puturoasă s. v. BĂLOȘEL.

ciupercă (ciuperci), s. f. – 1. Plantă inferioară, lipsită de clorofilă, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior. – 2. (Arg.) Pălărie. – Mr. peciurcă, megl. cinciupercă. Bg., sb. pečurka, cu aceeași metateză ca în bg. čepurka, mag. csepérke (Cihac, II, 492; Philippide, Principii, 140; Conev 43; Iordan, Dift., 95).

CIUPERCĂ. Subst. Ciupercă, burete. Ciupercă comestibilă; ciupercă necomestibilă, ciupercă otrăvitoare. Burete alb, ciupercă albă, mînătarcă, hrib, pitoancă, pitoașcă (reg.), pitarcă (reg.), pitărcuță, pîinea-pădurii; beșica-calului; burete galben, gălbior, gălbioară, ciuciulete, zbîrciog, crăiță, oiță, rîșcov, rîșcoviță; buretele calului; burete călugăresc; burete crăiesc, burete domnesc; burete de mai; burete iute, burete acru, burete amar; bureți popești, bureți grași; burete pucios, burete puturos; burete de rouă, burete de prund, burete pestriț; burete roșu, hrib țigănesc; burete șerpesc, buretele-șarpelui, pălăria-șarpelui, muscăriță, bureți flocoși; ciuperca pieptănașului; ciupercă de bălegar, ciupercă de gunoi; creasta-cocoșului; ghebe; ghebe de brad; ghebe de pădure; gogoașă; hribul-vrăjitoarei; iască, burete de copac, burete de iască, copita calului, iască de scăpărat, văcălie; văcălie de brad, văcălie de mesteacăn, văcălie de salcie; nicoreți; păstrăvi (reg.), păstrăvi de pădure; pita-vacii; pîinișoară; popenchi; steaua-pămîntului; tăciune, mălura-grîului; trufă; urechiușă, urechea-babei, drelă; zbîrciog, zbîrciogi grași; vinețică; vinețică cu lapte. Vb. A aduna (a culege) ciuperci; a merge după ciuperci.

CIUPÉRCĂ (< bg.) s. f. 1. (La pl.) Încrengătură de talofite lipsite de clorofilă, heterotrofe (saprofite sau parazitare) uni- sau pluricelulare, care se reproduc prin spori și au ca aparat vegetativ un tal. Se cunosc c. 10.000 de specii. Au importanță în circuitul elementelor minerale în natură, în fermentații (drojdia de bere); unele sînt comestibile (zbîrciogul, hribul) altele sînt otrăvitoare (pălăria-șarpelui); din ele se extrag antibiotice (penicilina din Penicillium), iar altele (parazite) produc pagube importante în agricultură (mălura, tăciunele). Multe dintre ele produc micoze la om. Sin. fungi. 2. Obiect de lemn, de forma unei ciuperci (1), pe care se întinde ciorapul cînd se cîrpește. 3. Ciuperca șinei = partea superioară, îngroșată, a unei șine de cale ferată pe care rulează roțile. 4. C. eoliană = formă de relief eolian rezultată în urma procesului de coroziune. (ex.: Babele din masivul Bucegi, Tigăile din masivul Ciucaș ș.a.).

ciupercă, ciuperci s. f. (glum.) pălărie.

a mânca ciuperci expr. 1. a minți. 2. a fabula. 3. a înnebuni.

a pune ciuperca expr. a se bosumfla.

pagubă-n ciuperci! expr. (resemnare sau nepăsare pentru o pierdere suferită) nu contează!, n-are importanță!