ciupăí1, ciupăiésc, vb. IV (reg.) a merge încetișor, a se retrage pe îndelete.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ciupăí2, ciupăiésc, vb. IV (reg.; despre mistreți) a produce guițatul caracteristic când sunt surprinși; a jugăi, a ghiojăi.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ciupăí3, ciupăiésc, vb. IV (reg.) 1. a bate cu palmele în apă; a se bălăci. 2. a bate pe cineva.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink