9 definiții pentru ciuntitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIUNTITURĂ, ciuntituri, s. f. Ciuntire; (concr.) partea rămasă dintr-un membru, dintr-un copac etc. ciuntit. – Ciunti + suf. -tură.
CIUNTITURĂ, ciuntituri, s. f. Ciuntire; (concr.) partea rămasă dintr-un membru, dintr-un copac etc. ciuntit. – Ciunti + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
ciuntitură sf [At: BARCIANU, ap. DA / V: ~tăt~ / Pl: ~ri / E: ciunti + -ură] 1 Ciuntire a ceva. 2 (Ccr) Parte a corpului sau a obiectului ciuntit. 3 Urma ciuntirii (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUNTITURĂ, ciuntituri, s. f. (Rar) Acțiunea de a ciunti; (concretizat) partea rămasă dintr-un membru ciuntit. (Fig.) Mușca dintr-un corn... și mă amenința cu ciuntitura de corn din mînă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 5/1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciuntitură f. rezultatul ciuntirii: lucru ciuntit, știrbitură.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭuntitúră f., pl. ĭ. Lucru cĭuntit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ciuntătură sf vz ciuntitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciuntitură s. f., g.-d. art. ciuntiturii; pl. ciuntituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciuntitură s. f., g.-d. art. ciuntiturii; pl. ciuntituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciuntitură s. f., g.-d. art. ciuntiturii; pl. ciuntituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ciuntitură, ciuntiturisubstantiv feminin
- 1. Ciuntire. DEX '09 DLRLCsinonime: ciuntire
- 1.1. Partea rămasă dintr-un membru, dintr-un copac etc. ciuntit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mușca dintr-un corn... și mă amenința cu ciuntitura de corn din mînă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 5/1. DLRLC
-
-
etimologie:
- Ciunti + sufix -tură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.