4 definiții pentru ciunism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIUNISM s. n. Curent latinist extremist în lingvistica și filologia românească legat de numele lui Aron Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări fonetice suferite de cuvintele moștenite din latină; pumnism. – Din terminația lexicalizată -ciune + suf. -ism.
CIUNISM s. n. Curent latinist extremist în lingvistica și filologia românească legat de numele lui Aron Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări fonetice suferite de cuvintele moștenite din latină; pumnism. – Din terminația lexicalizată -ciune + suf. -ism.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
ciunism sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: ciune + -ism] Curent latinist în lingvistica și filologia românească care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări fonetice suferite de cuvintele moștenite din latină Si: pumnism.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUNISM s. n. curent latinist extremist, inițiat de Aron Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări suferite de cuvintele moștenite din latină; pumnism. (< -ciune + -ism)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CIUNISM (PUMNISM) s. n. (< suf. -ciune + suf. -ism): preferință manifestată de profesorul Aron Pumnul (1818-1866) pentru cuvintele românești derivate cu sufixul -ciune. Acesta credea că perfecționarea limbii române trebuia să se facă și în sensul îmbogățirii vocabularului ei prin mijloace interne și că unul din mijloacele eficiente ar fi derivarea cu acest sufix, alături de aceea cu sufixul -mânt. De aici și formele aberante create de el, ca formăciune (formare), contrăzicăciune (contrazicere), cuminecăciune (cuminecare), cunoscăciune (cunoaștere), introducăciune (introducere), năciune (națiune), ocupăciune (ocupație) etc; cugetământ (= logică), descriemânt pământal (= geografie), limbământ (= gramatică), numărământ (= matematică), sciemânt (= filozofie), sufletământ (= psihologie), tâmplământ (= istorie) etc. precum și denumirea manierei adoptate de el și de elevii săi (cărora li s-a spus, după mania sa, „ciuniști” sau „pumniști”). Această tendință se încadra în curentul purist din epocă și ea a fost combătută de V. Alecsandri și T. Maiorescu (v. și curent, latinism și purism).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ciunismsubstantiv neutru
- 1. Curent latinist extremist în lingvistica și filologia românească legat de numele lui Aron Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări fonetice suferite de cuvintele moștenite din latină. DEX '09 DEX '98 MDN '00sinonime: pumnism
etimologie:
- Terminația lexicalizată -ciune + sufix -ism. DEX '09 DEX '98 MDN '00