opțiuni
  • info
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

ciungărit1 sn [At: ECONOMIA, 125/23 / Pl: ~uri / E: ciungări] 1-8 (Înv) Ciungire (1-8).

ciungărit2, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. III, 50/24 / V: ~rat, ~ă / Pl: ~iți, ~e / E: ciungări] 1-3 (Înv) Ciungit (1-3).

ciungări vt [At: ECONOMIA, 138/11 / Pzi: ~resc / E: ciungar] 1-10 (Înv) A ciungi (1-10).

❍ CIUNGĂRI (-resc) vb. tr. A reteza (în spec. crăcile unui copac); a ciunti: Ei atunci or ~ Floarea dintre vii (IK.-BRS.); Florea-’nfloritul ciungări oleacă degetul mic al lui Pipăruș Pătru (RET.) [ciungar].

CIUNGI (-gesc) vb. tr. 1 A face ciung; a ciunti 2 = CIUNGĂRI.

CIUNGĂRI, ciungăresc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A mutila, a schilodi. Și apucară voinicii paloșele și se vînzoliră, pînă ce în urmă Florea-nfloritul ciungări oleacă degetul mic al lui Pipăruș Petru. RETEGANUL, P. V 40. 2. (Cu privire la plante) A smulge, a despuia. Vin... s-o ciungărească, Floarea cea domnească... Ei atunei or ciungări Floarea dintre vii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 208.

CIUNGĂRI, ciungăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A ciungi (1). 2. A smulge, a despuia o plantă. – Din ciungar.

Arhaisme și regionalisme

ciungărít, -ă, ciungăriți, -te, adj. (reg.) Ciuntat, tăiat. – Din ciungări.

ciungărí, ciungăresc, v.t. (reg.) A ciunta, a tăia: „De coarne o ciungărit-o” (Papahagi, 1925: 293). – Din ciungar „arbore cu vârful tăiat” (MDA).

ciungări, ciungăresc, vb. tranz. – (reg.) A ciunta, a tăia: „De coarne o ciungărit-o” (Papahagi, 1925: 293; Strâmtura). – Din ciungar „arbore cu vârful tăiat” (MDA).

Intrare: ciungărit
ciungărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciungărit
  • ciungăritul
  • ciungăritu‑
  • ciungărită
  • ciungărita
plural
  • ciungăriți
  • ciungăriții
  • ciungărite
  • ciungăritele
genitiv-dativ singular
  • ciungărit
  • ciungăritului
  • ciungărite
  • ciungăritei
plural
  • ciungăriți
  • ciungăriților
  • ciungărite
  • ciungăritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ciungări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciungări
  • ciungărire
  • ciungărit
  • ciungăritu‑
  • ciungărind
  • ciungărindu‑
 singular plural
  • ciungărește
  • ciungăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciungăresc
 (să)
  • ciungăresc
  • ciungăream
  • ciungării
  • ciungărisem
a II-a (tu)
  • ciungărești
 (să)
  • ciungărești
  • ciungăreai
  • ciungăriși
  • ciungăriseși
a III-a (el, ea)
  • ciungărește
 (să)
  • ciungărească
  • ciungărea
  • ciungări
  • ciungărise
plural I (noi)
  • ciungărim
 (să)
  • ciungărim
  • ciungăream
  • ciungărirăm
  • ciungăriserăm
  • ciungărisem
a II-a (voi)
  • ciungăriți
 (să)
  • ciungăriți
  • ciungăreați
  • ciungărirăți
  • ciungăriserăți
  • ciungăriseți
a III-a (ei, ele)
  • ciungăresc
 (să)
  • ciungărească
  • ciungăreau
  • ciungăriră
  • ciungăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciungări, ciungărescverb

regional
  • 1. Mutila, schilodi. DLRLC
    sinonime: mutila schilodi
    • format_quote Și apucară voinicii paloșele și se vînzoliră, pînă ce în urmă Florea-nfloritul ciungări oleacă degetul mic al lui Pipăruș Petru. RETEGANUL, P. V 40. DLRLC
  • 2. Cu privire la plante: despuia, smulge. DLRLC
    sinonime: despuia smulge
    • format_quote Vin... s-o ciungărească, Floarea cea domnească... Ei atunci or ciungări Floarea dintre vii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 208. DLRLC
etimologie:
  • ciungar DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.