2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciumări vr [At: LM / Pzi: ~resc / E: cf vsl чемер] (Reg) 1 A se acri. 2 A se mânia. 3 A se supăra.
ciumare1 sf [At: COSTINESCU / Pl: (rar) ~mări / E: ciumă] 1 (Îrg) Infestare cu ciumă (1). 2 (Îrg; ccr) Epidemie de ciumă (1). 3 (Reg; pan) Înnegrire și stricare a fructelor, legumelor etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciumare2 sf [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. II, 11 / Pl: ~mări / E: ciumă] (Bot; reg) 1 Ciumăfaie (1) (Datura stramonium). 2 Ciumărea (Galega officinalis).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUMARE s. f. (Bot.; reg.) Ciumărea.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ciumări (-resc, -it), vb. refl. 1. A se înăcri, a deveni acru. – 2. A se supăra. – Var. ciumărî, ciumăra. Sl. čemerĭ „otravă” (DAR). Puțin probabilă explicația lui Philippide, Bausteine, 51, pe baza gr. χυμοῦ ῥοή. – Der. ciumărit (var. ciumărat, ciumăros), adj. (astringent); ciumărică (var. ciumurică), s. f. (cimbru, Satureja hortensis), din bg. čemerika, cf. mag. csomorika (Conev 46; DAR). Din aceeași rădăcină sl. provine, prin intermediul mag. csömöröl, vb. ciumurlui (a provoca indigestie, a se întoarce stomacul pe dos, a tulbura), cf. Drăganu, Dacor., I, 317; DAR; Gáldi, Dict., 117, cu var. cermălui.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ciumaresubstantiv feminin
- 1. Ciumărea. DLRMsinonime: ciumărea