ciumăra vr [At: CORESI, EV. 338 / Pzi: ~rez / E: ciumărî css] (D. vin, struguri, fructe) A se acri.

cĭumărăsc (mă) v. refl. (ca și cĭumărat). Olt. Mă jăluĭesc amar (NPl. Ceaur, 53).

ciumăréz v. tr. (d. cĭumărat). Munt. Produc un gust amar și astringent, pungesc gura și o amărăsc. V. refl. Vinu s’a cĭumărat.