ciumurlui vr [At: ANON. CAR. / V: ~mărli, ~mer~, ~li, ~ului, (îvp) cemărlui, gemărlui / Pzi: ~iesc / E: mg csömörlik] 1 A se deranja la stomac. 2 (Șfg) A i se apleca.

CIUMURLUI (-uesc) vb. refl. Mold. 1 🩺 Ⓟ A i se apleca ¶ 2 A fi sdrobit, spetit, rupt de oboseală [ung. csömörleni; comp. și CERMĂLUI].

ciumurluì v. Mold. 1. a fi secat (de muncă); 2. a-i se apleca. [Origină necunoscută].

cemăr sms vz ciumurlui

cemărlui v vz ciumurlui

ciumărli vr vz ciumurlui

ciumerlui v vz ciumurlui

ciumului v vz ciumurlui

ciumurli v vz ciumurlui

ciurmuli v vz ciumurli

ciurmului v vz ciumurli

gemărlui v vz ciumurlui

❍ CERMĂLUI (-nesc), CERMĂLI (-ălesc) vb. refl. 1 A-i veni greață, a i se apleca ¶ 2 A se ameți, a se încurca în facerea unei socoteli (PȘC.) [ung. csömörleni; comp. și CIUMURLUI].

cĭumurluĭésc (mă) v. refl. (ung. csömörleni, a-țĭ fi greață, d. csömör, greață. V. cĭumărat). Ban. Trans. Mold. Mi se apleacă, mi se strică stomahu. – Și cermăluĭesc (Trans.).

ciumurlui În DA, acest cuvînt este inserat cu înțelesul de „a-și strica stomacul” și e explicat prin magh. csömörlik (vezi acum Tamás). Într-un adaos, se arată câ Dame inserează și înțelesul „a se murdări pe bot (mai ales despre animale)”, pe care DA îl consideră suspect. Dacă sensul acesta se confirmă, atunci cuvîntul este de altă origine (deci omonim cu celalalt), anume din turc. çamurlu „plin de noroi”.

CIUMURLUI vb. v. apleca.

ciumurlui vb. v. APLECA.

ciumurlui, ciumurluiesc, vb. IV refl. (reg.) 1. a-și strica stomacul; a i se apleca; a-i fi greață (de ceva). 2. a fi secat (de muncă), a slăbi, a se anemia.

ciumurluí, ciumurluiesc, v.r. (reg.) A se scârbi, a se îngrețoșa. – Din magh. csömörleni „a se îngrețoșa”, din csömör „greață” (Scriban); din magh. csömörlik (MDA).

ciumurlui, ciumurluiesc, vb. refl. – (reg.) A se scârbi, a se îngrețoșa (Faiciuc, 2008; Dragomirești). – Et. nec. (Șăineanu); din magh. csömörleni „a se îngrețoșa”, din csömör „greață” (Scriban); din magh. csömörlik (MDA).