3 definiții pentru ciumilitură
Explicative DEX
CIMILITURĂ, ‡ CIUMILITURĂ, Băn. CIUMELITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Ghicitoare: avea un zîmbet ca o cimilitură (GN.); filosofii îI batjocurea aruncîndu-i întrebări și ciumilituri (DOS.) ¶ 2 Băn. Proverb, zicătoare: cu înțelepciune grăește ciumelitura italienească, zicînd că: fărina diavolului de grabă merge în tărîțe (ȚICH.) [cimili].
Arhaisme și regionalisme
ciumilitúră, ciumilituri, (cimilitură), s.f. (reg.) Ghicitoare: „Apoi ciumiliturile astea noi le spunem atunci când desfăcăm cucuruzi toamna” (Papahagi, 1925: 327). – Din ciumil + suf. -itură (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
ciumilitură, ciumilituri, (cimilitură), s.f. – (reg.) Ghicitoare. – Din ciumil + suf. -itură (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: ciumilitură
ciumilitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||