cĭumărắsc (mă) v. refl. (ca și cĭumărat). Olt. Mă jăluĭesc amar (NPl. Ceaur, 53).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ciumăréz v. tr. (d. cĭumărat). Munt. Produc un gust amar și astringent, pungesc gura și o amărăsc. V. refl. Vinu s´a cĭumărat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink