8 definiții pentru ciuguleală
Explicative DEX
CIUGULEALĂ, ciuguleli, s. f. Faptul de a ciuguli; (concr.) ceea ce se ciugulește. – Ciuguli + suf. -eală.
CIUGULEALĂ, ciuguleli, s. f. Faptul de a ciuguli; (concr.) ceea ce se ciugulește. – Ciuguli + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
ciuguleală sf [At: STANCU, D. 159 / Pl: ~eli / E: ciuguli + -eală] 1 Ciupire a mâncării Si: ciugulire (1), ciugulit1 (1). 2 Mâncare apucând hrana cu ciocul Si: ciugulire (2), ciugulit1 (2). 3 (Fam; d. oameni) Mâncat frugal Si: ciugulire (3), ciugulit1 (3). 4 Ceea ce se ciugulește Si: ciugulire (4), ciugulit1 (4). 5 Ceea ce se adună de pe jos Si: ciugulire (5), ciugulit1 (5). 6 Ascuțire proastă a unui cuțit Si: ciugulire (6), ciugulit1 (6). 7 (Rar) Lăsare de urme Si: ciugulire (7), ciugulit1 (7). 8 Scărpinare sau aranjare a penelor cu ciocul Si: ciugulire (8), ciugulit1 (8). 9 (Mol; fig) Spunere de vorbe dulci Si: ciugulire (9), ciugulit1 (9). 10 (Mol; fig) Sărutare. 11 (Nob) Ceartă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUGULEALĂ, ciuguleli, s. f. Faptul de a ciuguli; (concretizat) ceea ce se ciugulește (boabe, grăunțe). Gîștele, rațele și alte orătănii... urcă după ciuguleală. STANCU, D. 205.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUGULEALĂ, ciuguleli, s. f. Faptul de a ciuguli; (concr.) ceea ce se ciugulește.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUGULEALĂ ~eli f. 1) v. A CIUGULI și A SE CIUGULI. 2) Ceea ce se ciugulește. /v. a (se) ciuguli
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
ciuguleală s. f., g.-d. art. ciugulelii; pl. ciuguleli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciuguleală s. f., g.-d. art. ciugulelii; pl. ciuguleli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciuguleală s. f., g.-d. art. ciugulelii; pl. ciuguleli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ciuguleală, ciugulelisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a ciuguli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Ceea ce se ciugulește. DEX '09 DLRLC
- Gîștele, rațele și alte orătănii... urcă după ciuguleală. STANCU, D. 205. DLRLC
-
-
etimologie:
- Ciuguli + -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.