opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUFUT, -Ă, ciufuți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) 1. (Om) zgârcit, avar. 2. (Om) cu toane, prost dispus. – Din tc. çıfıt.

CIUFUT, -Ă, ciufuți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) 1. (Om) zgârcit, avar. 2. (Om) cu toane, prost dispus. – Din tc. çıfıt.

ciufut, ~ă [At: I. GOLESCU, C. 350b / Pl: ~uți, ~e / E: tc çufit] (Înv) 1-2 smf, a (Om) zgârcit, avar. 3-4 smf, a (Om) cu toane. 5 sm (Iuz) Cămătar.

CIUFUT, -Ă, ciufuți, -te, adj. (Despre oameni, rar) 1. Zgîrcit, avar. (Substantivat) Dacă reușește ș-acum, halal să-i fie!... că ăla e un ciufut. CARAGIALE, N. 224. 2. Cu toane, prost dispus, capricios. Trezit din somn, sînt mahmur, ursuz, ciufut. M. I. CARAGIALE, C. 7.

ciufut a. și m. sgârcit: un ciufut bătrân CAR. [Turc. ČUFUT].

cĭufút, V. cifut.

cifut smf, a vz ciufut

cifút și cĭufút, -ă adj. (turc. čufut, cifud, epitet plin de dispreț adresat Jidanuluĭ: cum. ğuhud, d. ar. ĭehud, ĭudă, jidan; ngr. tsifúti, bg. čifut. La Sîrbĭ Civut e un monstru antropofag). Fam. Rar. Avar, feroce Abraș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciufut adj. m., s. m., pl. ciufuți; adj. f., s. f. ciufută, pl. ciufute

ciufut adj. m., s. m., pl. ciufuți; adj. f., s. f. ciufută, pl. ciufute

ciufut adj. m., s. m., pl. ciufuți; f. sg. ciufută, pl. ciufute

ciufut, -ți.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIUFUT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

CIUFUT s. v. cămătar.

ciufut s. v. CĂMĂTAR.

ciufut s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciufut (ciufută), – adj. 1. Evreu. – 2. Cămătar. – 3. Zgîrcit, avar, meschin. – Mr. ciafut. Tc. çufut „evreu” din arab. gehud (Cihac, II, 565; Șeineanu, II, 138; Meyer 446; Lokotsch 424; Ronzevalle 76; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 364); cf. ngr. τσιφούτης, alb. tšifut, bg. čifuts, sb. čivut, it. ceffaute și cifutti (Battisti, II, 841 și 934). S-a folosit de asemenea în trecut în sp. cf. cifuti „evreu” la Cervantes, Comedias y entremeses, ed. Schevill și Bonilla, V, 95. Se folosește numai în Munt., dar mai mult decît afirmă DAR. – Der. ciufuțenie, s. f. (rar, zgîrcenie, avariție); ciufuți, vb. (a fi zgîrcit).

Intrare: ciufut (adj.)
ciufut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciufut
  • ciufutul
  • ciufutu‑
  • ciufută
  • ciufuta
plural
  • ciufuți
  • ciufuții
  • ciufute
  • ciufutele
genitiv-dativ singular
  • ciufut
  • ciufutului
  • ciufute
  • ciufutei
plural
  • ciufuți
  • ciufuților
  • ciufute
  • ciufutelor
vocativ singular — —
plural — —
cifut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciufut (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciufut
  • ciufutul
  • ciufutu‑
plural
  • ciufuți
  • ciufuții
genitiv-dativ singular
  • ciufut
  • ciufutului
plural
  • ciufuți
  • ciufuților
vocativ singular
  • ciufutule
  • ciufute
plural
  • ciufuților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciufut, ciufuțisubstantiv masculin
ciufută, ciufutesubstantiv feminin
ciufut, ciufutăadjectiv

învechit
  • 1. (Om) zgârcit, avar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: avar calic zgârcit
    • format_quote Dacă reușește ș-acum, halal să-i fie!... că ăla e un ciufut. CARAGIALE, N. 224. DLRLC
  • 2. (Om) cu toane, prost dispus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: capricios
    • format_quote Trezit din somn, sînt mahmur, ursuz, ciufut. M. I. CARAGIALE, C. 7. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.