opțiuni
  • info
9 definiții pentru ciucurat

Explicative DEX

CIUCURAT, -Ă, ciucurați, -te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. – Ciucure + suf. -at.

CIUCURAT, -Ă, ciucurați, -te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. – Ciucure + suf. -at.

ciucurat, ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: ciucura] (Îvr) 1 Împodobit cu ciucuri. 2 Care atârnă ca ciucurii.

CIUCURAT adj. Împodobit cu ciucuri: pădurile ... ciucurate de ninsoare (DLVR.).

CIUCURAT, -Ă, ciucurați, -te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. Năframă ciucurată. ◊ (Poetic) Pădurile... cu tulpini fumurii, ciucurate de ninsoare. DELAVRANCEA, S. 5.

CIUCURAT, -Ă, ciucurați, -te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. – Din ciucure + suf. -at.

cĭucurát, -ă adj. (d. cĭucure). Vest. Cu cĭucurĭ.

Ortografice DOOM

ciucurat (rar) adj. m., pl. ciucurați; f. ciucurată, pl. ciucurate

ciucurat (rar) adj. m., pl. ciucurați; f. ciucurată, pl. ciucurate

ciucurat adj. m., pl. ciucurați; f. sg. ciucurată, pl. ciucurate

Intrare: ciucurat
ciucurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciucurat
  • ciucuratul
  • ciucuratu‑
  • ciucurată
  • ciucurata
plural
  • ciucurați
  • ciucurații
  • ciucurate
  • ciucuratele
genitiv-dativ singular
  • ciucurat
  • ciucuratului
  • ciucurate
  • ciucuratei
plural
  • ciucurați
  • ciucuraților
  • ciucurate
  • ciucuratelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciucurat, ciucuratăadjectiv

  • 1. rar Împodobit, încărcat cu ciucuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Năframă ciucurată. DLRLC
    • format_quote poetic Pădurile... cu tulpini fumurii, ciucurate de ninsoare. DELAVRANCEA, S. 5. DLRLC
etimologie:
  • Ciucure + -at. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.