cĭúcură adv. (d. cĭucure, adică „multe ca niște cĭucurĭ”). Nord. Cladără, cĭotcă, în mare număr (vorbind maĭ ales de florĭ și poame pe ramurĭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink