2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUCIURE, ciuciuri, s. m. Plantă erbacee acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre (Campanula glomerata).Et. nec.

CIUCIURE, ciuciuri, s. m. Plantă erbacee acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre (Campanula glomerata).Et. nec.

ciuciure sm [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ri / E: nct] (Reg) Planta erbacee Campanula glomerata, acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre, îngrămădite la vârful tulpinei.

CIUCIUR, ciuciure, s. n. (Rar) Uluc, jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fântână. – Probabil formație onomatopeică.

CIUCIUR, ciuciure, s. n. (Rar) Uluc, jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fântână. – Probabil formație onomatopeică.

ciuciur sn [At: CONV. LIT. XLIV, 1003 / V: ciucior / A: ciuciur / Pl: ~e / E: ns Cf bg чучуль] (Reg) 1 Jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fântână Si: (reg) ciuciurău. 2 Țeavă de scurgere. 3 Buză a ibricului sau a altui vas.

cĭucĭúr n., pl. urĭ și e (bg. čučur, izvor, canelă, čučurkam, curg încet, mă scurg, čurkam, curg țîrîit, čurulikam, țîrîĭ, ciripesc; ung. csücs, cĭucĭur; toate imit., ca și rom. cĭuruĭ, țîrîĭ ș. a. Bern 1, 131). Botu unuĭ ibric, uneĭ cănĭ. Canal de lemn pin care se scurge apa curgînd pin aer. – În Olt. țuțur.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciuciure (plantă) s. m., art. ciuciurele; pl. ciuciuri

ciuciure (plantă) s. m., art. ciuciurele; pl. ciuciuri

ciuciure (bot.) s. m., art. ciuciurele; pl. ciuciuri

ciuciur (jgheab) (rar) s. n., pl. ciuciure

ciuciur (jgheab) (rar) s. n., pl. ciuciure

ciuciur (izvor cu jgheab) s. n., pl. ciuciure

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIUCIURE s. (BOT.; Campanula glomerata) (Bucov.) clopoței (pl.).

CIUCIURE s. (BOT.; Campanula glomerata) (Bucov.) clopoței (pl.).

Intrare: ciuciure
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuciure
  • ciuciurele
plural
  • ciuciuri
  • ciuciurii
genitiv-dativ singular
  • ciuciure
  • ciuciurelui
plural
  • ciuciuri
  • ciuciurilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciuciur
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuciur
  • ciuciurul
  • ciuciuru‑
plural
  • ciuciure
  • ciuciurele
genitiv-dativ singular
  • ciuciur
  • ciuciurului
plural
  • ciuciure
  • ciuciurelor
vocativ singular
plural
ciucior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciuciure, ciuciurisubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre (Campanula glomerata). DEX '09 DEX '98
    sinonime: clopoțel
etimologie:

ciuciur, ciuciuresubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.