2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUCIULIT, -Ă, ciuciuliți, -te, adj. Strâns, ghemuit, chircit (ca să nu fie văzut). – V. ciuciuli.

ciuciulit3, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: ciuciuli3] (Pfm) Udat până la piele.

ciuciulit2, ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: nct] (Reg) 1 Împodobit. 2 Gătit și pieptănat.

ciuciulit1, ~ă a [At: ȘEZ. V, 164 / V: ciociolit / Pl: ~iți, ~e / E: ciuciuli1] (Reg) 1 Strâns ghem (ca să nu fie văzut) Si: ciuciulețit2 (1). 2 Chircit. 3 Sucit.

CIUCIULIT, -Ă, ciuciuliți, -te, adj. (Pop.) Strâns, ghemuit, chircit (ca să nu fie văzut). – V. ciuciuli.

CIUCIULIT, -Ă, ciuciuliți, -te, adj. Ghemuit, chircit, strîns, răsucit. Buruiene ciuchdite, Ciuciulite și-nvîrtite Și la capăt strălucite (Țigara). GOROVEI, C. 373.

CIUCIULI, ciuciulesc, vb. IV. Refl. A se strânge, a se ghemui (pentru a nu fi văzut); a se chirci. – Cf. magh. csücsülni „a ședea turcește”.

ciuciuli1 vr [At: PAMFILE, A. R. 92 / V: ciocioli / Pzi: ~lesc / E: ns cf mg csüscülni] (Reg) 1 A se suci. 2 A se zbârci. 3 A se ghemui (pentru a nu fi văzut) Si: (reg) ciuciumi (3). 4 (D. găini) A se scălda în țărână Si: (reg) ciuciumi (4).

ciuciuli2 vt [At: DA / V: ~cela, ~celi, ~la / Pzi: ~lesc / E: nct] (Reg) A ciuli.

ciuciuli3 vtr [At: MDA ms / Pzi: ~lesc / E: ciuciulete] 1-2 (Pfm) A (se) uda până la piele Si: a (se) face ciuciulete (5-6).

CIUCIULI, ciuciulesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se strânge, a se ghemui (pentru a nu fi văzut); a se chirci. – Cf. magh. csücsülni „a ședea turcește”.

CIUCIULI, ciuciulesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se strînge, a se ghemui (pentru a nu fi văzut); a se stîrci, a se chirci. Mă țin cu mîinile de coamă, mă ciuciulesc. STANCU, D. 249.

A SE CIUCIULI mă ~esc intranz. pop. A se face ciuciulete; a se strânge ghem; a se ghemui; a se chirci. /<cf. ung. csücsülni

cĭucĭulésc (mă) v. refl. (cp. cu cĭucesc 1 și cu ung. csucsulni, a dormita). Mold. Mă răsucesc de secetă, vorbind de frunze (V. cĭulesc). Munt. vest. Mă pitulez. (V. cĭurcĭulit).

pituléz și (est) tupiléz (mă) v. refl. (din *pitulesc, vsl. pri-tuliti, a potoli, rus. pritúlitĭ sĕa, pol. przy-tulić sie, a se ascunde. V. tulesc, po-tolesc. Cp. cu pitesc). Mă pitesc, mă ascund ghemuindu-mă. – În Munt. vest și mă cĭucĭulesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciuciuli (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ciuciulesc, 3 sg. se ciuciulește, imperf. 1 sg. mă ciuciuleam; conj. prez. 1 sg. să mă ciuciulesc, 3 să se ciuciulească; imper. 2 sg. afirm. ciuciulește-te; ger. ciuciulindu-mă

!ciuciuli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ciuciulește, imperf. 3 sg. se ciuciulea; conj. prez. 3 să se ciuciulească

ciuciuli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuciulesc, imperf. 3 sg. ciuciulea; conj. prez. 3 sg. și pl. ciuciulească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIUCIULIT adj. v. chircit, contractat, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit.

ciuciulit adj. v. CHIRCIT. CONTRACTAT. GHEMUIT. ÎNCHIRCIT. STRÎNS. ZGÎRCIT.

CIUCIULI vb. v. chirci, contracta, ghemui, închirci, strânge, zgârci.

ciuciuli vb. v. CHIRCI. CONTRACTA. GHEMUI. ÎNCHIRCI. STRÎNGE. ZGÎRCI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciuciuli, ciuciulesc, vb. ref. – (reg.) A se ghemui, a se strânge. – Cf. magh. csücsülni „a ședea turcește” (Scriban, DEX. MDA).

Intrare: ciuciulit
ciuciulit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuciulit
  • ciuciulitul
  • ciuciulitu‑
  • ciuciuli
  • ciuciulita
plural
  • ciuciuliți
  • ciuciuliții
  • ciuciulite
  • ciuciulitele
genitiv-dativ singular
  • ciuciulit
  • ciuciulitului
  • ciuciulite
  • ciuciulitei
plural
  • ciuciuliți
  • ciuciuliților
  • ciuciulite
  • ciuciulitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciuciuli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciuciuli
  • ciuciulire
  • ciuciulit
  • ciuciulitu‑
  • ciuciulind
  • ciuciulindu‑
singular plural
  • ciuciulește
  • ciuciuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciuciulesc
(să)
  • ciuciulesc
  • ciuciuleam
  • ciuciulii
  • ciuciulisem
a II-a (tu)
  • ciuciulești
(să)
  • ciuciulești
  • ciuciuleai
  • ciuciuliși
  • ciuciuliseși
a III-a (el, ea)
  • ciuciulește
(să)
  • ciuciulească
  • ciuciulea
  • ciuciuli
  • ciuciulise
plural I (noi)
  • ciuciulim
(să)
  • ciuciulim
  • ciuciuleam
  • ciuciulirăm
  • ciuciuliserăm
  • ciuciulisem
a II-a (voi)
  • ciuciuliți
(să)
  • ciuciuliți
  • ciuciuleați
  • ciuciulirăți
  • ciuciuliserăți
  • ciuciuliseți
a III-a (ei, ele)
  • ciuciulesc
(să)
  • ciuciulească
  • ciuciuleau
  • ciuciuli
  • ciuciuliseră
ciciuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciuceli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciocioli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciucela
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciuciulit, ciuciuliadjectiv

etimologie:
  • vezi ciuciuli DEX '98 DEX '09

ciuciuli, ciuciulescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.