CIUCIULÉTE, (1) ciuciuleți, s. m. 1. Ciupercă comestibilă cu pălăria zbârcită, gălbuie sau brună-roșcată, cu piciorul cilindric, alb și gol în interior (Morchella esculenta). 2. (Adverbial, în expr.) A (se) face (sau a fi ud) ciuciulete = a (se) uda (sau a fi ud) până la piele. – Cf. ciuciuli.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIUCIULÉTE ~ți m. 1) Ciupercă comestibilă cu pălăria zbârcită și cu piciorul alburiu, gol înăuntru; zbârciog. 2) Bucată (nu prea mare) sferică dintr-un material; cocoloș. ◊ Ud ~ ud complet; ud leoarcă. [Sil. ciu-ciu-] /a se ciuciuli + suf. ~ete
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIUCIULÉTE s., adj. invar., adv. 1. s. (BOT.; Morchella esculenta) zbârciog, (reg.) pup. 2. adj. invar., adv. v. leoarcă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciuciuléte s. m., pl. ciuciuléți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭucĭuléte m. (cp. cu ung. csucs, vîrf, și bg. čučulka, moț. V. cĭurcĭulit). Munt. Trans. Zbîrcĭog. Un fel de prăjitură de făină. Cucuruz, fructu braduluĭ. Adv. Ud cĭucĭulete, ud leoarcă, ud pînă la pele [!] (așa în cît [!] haĭnele să stea lipite de trup ca cum ar fi o frunză cĭucĭulită saŭ ca solziĭ pe cucuruzu braduluĭ). – În Arg. ud cĭurcĭumél.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIUCIULÉȚI s. pl. v. cocârlă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink